Revin cu un mic articol, dar de data asta, despre unul din inofensivele mele hobby-uri (un mic viciu) și anume, jocurile video. Să mă explic. În această perioadă grea, pe lângă poezii, monoloage și multă lectură… da, m-am mai și jucat la calculator. Nu m-am jucat atât de mult, unele jocuri fiind amintite din anii anteriori. La fel, anumite informații și bineînțeles, imaginile, au fost luate de pe google.
Am ales perioada 2010 (am zis să includ jocuri care deja sunt mai dezvoltate d.p.d.v. al graficii, poveștii, mecanicii, e.t.c.) până în anul 2014 (sincer, PC-ul meu cam până aici poate duce). Sigur, să nu uităm de jocurile frumoase ale „epocii de aur” ale jcurilor video, adică de prin 2004 (ex: Half Life 2) până prin 2009 (ex: Mafia 2). Nu am inclus jocuri tip strategie în această listă. Doar RPG / FPS.
NOTĂ: Eu nu sunt gammer de profesie. Nu sunt expert in PC-uri, în electronică, nu sunt critic de jocuri video. Tot ceea ce împărtășesc cu voi, este doar o părere personală. Eu consider că am ales jocuri video care totuși transmit o idee, un gând și încearcă niște sentimente, precum o carte bună, un film bun, un spectacol bun.
P.S. În lumea jocurilor video, îmi plac mult genurile: S.F. / Fantasy / Stealth (Sniper sau Thief build type characters) / Istorice.
Ca să nu mai lungim vorba:
HITMAN ABSOLUTION (2012)
de la IO INTERACTVIE
Am zis să încep cu ceva mișto. Și mi-am zis să încep cu seria Hitman. Sincer, la început, când am văzut trailer-ul, nu mi s-a părut interesant, și am zis să-l încerc. Cumva, după ce am jucat un pic, mi-am dat seama că e foarte fain.
Ce îmi place la acest joc? În primul rând că i s-a dat personajului principal o poveste, și una chiar emoționantă. Faptul că agentul 47 vrea să o salveze pe tânăra Victoria de la soarta pe care agenția (The Agency) i-a făurit-o. O altă caracteristică care îmi place, este noua mecanică a jocului. Cumva, plecând de la elementele de stealth (că poți să ascunzi corpul unuia în tomberon) a jocului anterior (Blood Money – 2006) la caracteristicile noi (faptul că nu mai ai voie să salvezi oriunde vrea mușchiul tău, ci doar în anumite puncte specifice – checkpoints / sau Point Shooting – ca să înțelegeți – e un fel de Dead Eye din RDR Redemption II). Restul, vă las pe voi să încercați.
PORTAL 2 (2011)
de la VALVE
Iată aici un joc, care poate fi comic, dramatic dar emoționant în același timp. După părerea mea, Portal 2 este singurul mare succes de la VALVE, după Half life 2 (2004), bineînțeles. Primul Portal (2007) nu mi s-a părut amre lucru, așa că am căutat despre Portal 2 și am văzut păreri bune. Așa că l-am încercat. Și, mamăăăă, ce mi-a plăcut. Este vorba despre piretenie, despre trădare.
În legătură cu povestea în sine, Portal 2 m-a făcut să-mi pun o grămadă de întrebări. (Sigur, nu este Open-World, dar sunt câteva secțiuni pe care le poți explora.) Micile arii secrete m-au făcut să mă întreb: Ce este defapt Aperture Sciene? Oare această companie oare este ceea ce pare? Și cel mai important ”Is the cake really a lie?” (nu dau spoiler pentru poveste, atât ajunge)
În ceea ce privește mecanica, gameplay-ul este simplu. Faci portaluri prin care călătorești și progresezi. Partea complicată sunt puzzle-urile, ah și clădirea care stă să se destrame.
MASS EFFECT 2 (2010)
de la BIOWARE
Mass Effect 2, este un exemplu bun când e vorba de ceea ce-mi place în jocurile video: povestea și evoluția personajelor în poveste și (poate ăsta e doar cazul meu) implicarea emoțională a jucătorului în poveste. Adică, așa cum am găcut eu, să iasă smooth totul.
Pentru mine, Mass Effect 2 este exemplul demn de menționat pentru ce înseamnă a fi loial. Nu doar loial ca și subaltern (squad în seria Mass Effect) dar și ca prieten. O rasă extraterestră care amenință rasa umană s-a mai întâlnit în filme și seriale, nu e ceva nou, însă unde m-am implicat eu și ceea ce mi-a trezit interesul pentru acest joc, culmea, sunt micile povești secundare din joc. Pentru ca toți membri echipajului să-i fie loial jucătorului, acesta din urmă trebuie să îndeplinească câte o misiune de loialitate fiecărui membru în parte. (Cine ar fi crezut că Miranda, care e femeia voluntară, bărbată, care îți dă impresia că e daor loială organizației Cerberus, are totusi un punct sensibil?)
În ceea ce privește mecanica, e mișto că, după misiunea de prolog, poți să-ți creezi caracterul (character custumazation – poți să-l faci Făt Frumos sau Muma Pădurii – ceea ce dă o notă de comic jocului). E shooter – deci împuști mercenari, extratereștrii, mașinării, ce este nevoie pentru a progresa. Camera este de tip Action Cam (Dead Space anyone?). Poți schimba armele, dacă faci rost de ele… mă rog, arme Sci Fi.
THE ELDER SCROLLS V: SKYRIM (2011)
de la BETHESDA
TES V: SKYRIM pentru mine este jocul tip Fantasy Number One. Este jocul în care, sincer, m-am distrat cel mai mult. La fel ca în multe jocuri tip character build, nu povestea principală m-a impresionat, cât micile quest-uri secundare. Sunt foarte faine, mai ales că te ajută să crești în level, să-ți atribui mai multe skill-uri și, de ce nu, să-ți faci un dulap întreg cu armuri rare. Vorba aia, haina face pe om.
(Țin și acum minte, când jucam Skyrim mai mult, m-am împrietenit cu toate rasele și cu toate orașele, am făcut muuuulte misiuni secundare, și m-am ales cu o garderobă impresionantă de armuri, pe care le-am păstrat la sediul meu – am ales College of Winterhold. Practic, eu în Skyrim am fost un colecționar de arme și armuri)
Poți juca Skyrim cum vrei: RPG sau FPS. Acesta este singurul joc unde am fost și una și alta. De obicei în spațiile deschise joc RPG iar în spațiile închise FPS.
FALLOUT: NEW VEGAS (2010)
de la BETHESDA
FALLOUT: NEW VEGAS, ca și Skyrim, este jocul S.F. number One. Este varianta S.F. al lui Skyrim, după părerea mea. Descrierea ar fi exact ca la Skyrim, dacă ar fi să vorbesc despre acest joc, doar cu un amănunt important în plus. Jocul m-a implicat emoțional, tot datorită poveștilor mici, secundare.
Orice gammer știe de seria Fallout. Nu am jucat decât Fallout 3 și New Vegas, dar New Vegas, pentru povestea și universul său, mi se pare unul dintre cele mai geniale jocuri făcute EVER!
FNV ne spunea povestea unui simplu CURIER care este lăsat să moară într-o groapă dintr-un cimitr din locul de unde începe jocul. Curierul este salvat și de aici începe misiunea de răzbunare și de recuperare a pachetului misterios, pentru care oamenii din universul post-apocaliptic sunt în stare să omoare. Ei bine, de aici, povestea se complică într-un asemenea hal.
FNV m-a învățat, din punct de vedere filosofic că War Never Changes. Men do, in the roads they walk (citat din DLC-ul Lonesome Road)
În ceea ce privește gameplay-ul: La fel ca la Skyrim. RPG sau FPS. Și am jucat exact ca la Skyrim.
BIOSHOCK INFINTE (2013)
de la 2K Games și Irrational Games
Avem aici un joc dintr-o serie pe care nu puteam să o omit. Seria Bioshock, și am ales, zic eu, cel mai frumos din serie: Bioshock Infinte, care , pentru mine, nu doar că este cel mai frumos din serie, dar este și unul dintre cele mai frumoase jocuri pe care le-am jucat vreodată. Este absolut memorabil. Acest joc nu daor că are o poveste superbă, dar și ideile filosofice pe care ți le imprimă sunt abolut demne de a reflecta. Jocul are această trăsătură științifică, totul fiind rezumat la univeruri paralele și fizică cuantică, și cum se pot întâlni universuri între ele. Ca să fie și mai emoționat, soundtrack-ul jocului este absolut genial. Acțiunea jocului are loc în orașul fictiv Columbia, care este și un oraș plutitor, deci este un univers utopic. Personajele principale sunt Booker DeWitt (jucătorul) și Elizabeth Cumstock. Un obiectiv simplu. Scoate-o pe Elizabeth din locul ăsta. Simplu …. Dar ce se complică treaba…
În ceea ce privește mecanica: FPS toată ziua. Și ce impușcături, ce efecte vizuale!
DISHONORED (2012)
de la BETHESDA
Dacă e să aleg un joc bazat pe minuțiozitate, mișcări bine planificate și gameplay smooth, unde să am opțiunea să folosesc cât mai puțină violență, alegerea mea este clar Dishonored. O poveste faină, cu gameplay fain.
Dishonored ne introduce în orașul fictiv Dunwall, unde Corvo Attano (jucătorul) este blamat pentru moartea reginei, el fiind bodyguard-ul ei personal. Aflăm că totul este o înscenare, iar scopul este to redeem yourself. Nu dau spoiler, dar acțiunea evoluează interesant, orașul este învăluit de obiective secundare și de mici povești. Și de adăugat epidemia adusă de șobolani. (sună un pic camusian). Din nou, reiau tema loialității și a trădării, ca la Portal 2.
Spre deosebire de Hitman care este tot un joc stealth, Dishonored este în totalitate FPS. Înafară de arme, jucătorul are posibilitatea și de a alege să crească în magie.
METRO: LAST LIGHT (2013)
de la DEEP SILVER
Pur și simplu nu pot să creez această listă, fără să adaug un joc din seria Metro, și am ales al doilea joc: Last Light.
Ca fapt: Seria de jocuri este ”ecranizarea” cărților lui Dimitri Glukovski
Waw… deși povestea este oarecum lineară și jocul pare a fi Open World, așa cum credeam eu, totuși m-a captivat. La maxim. Cumva, compar seria METRO cu FALLOUT. Dar dacă în Fallout vorbim de o Americă iradiată, aici vorbim de o rusie distrusă, la fel de monstruasă, ba chiar, cu mai multe elemente horror. Noroc că știam de la Fallout ce înspăimântătaore pot fi rețelele de metrou subterane. Stai, nu m-au ajutat mult, că m-am speriat de …. când am văzut cum e lumea Metro. Povestea este oarecum emoționantă, ba chair aș spune romantică, în unele secvențe.
Mecanica este ușoară. FPS în care jucătorul are opțiunea de weapon customization. Adică pui ce fel de țeavă la pușcă vrei: mică, mare… d-astea (eu am crea armă tip pușcă cu lunetă) dar ca să progresezi prin lumea iradiată, ai grijă să-ți păstrezi filtrele de aer. Niciodată nu știi când ai nevoie!
FAR CRY 3 (2012)
de la UBISOFT
Pănă acum, jocurile din această mică listă au fost de la Bethesda. Ei, acum spre final, trecem la compania mea preferată de jocuri, și anume Ubisoft.
Iar prima serie de la Ubisoft, care trebuie să mărturisesc, o ador, este seria Far Cry, iar jocul ales este Far Cry 3. De ce? Nu pentru poveste, de data asta, ci pentru personaje. Haideți, toată lumea îl știe pe Vaas, liderul piraților de pe insulă, care răpește oameni și îi vinde pentru sclavie. Este un personaj care a intrat in istoria personajelor de jocuri video.
Ceea ce mi-a plăcut la FAR CRY 3 este gameplay-ul. Este plăcut. Și grafica, vizualul mi se pare bun, te introduce în acea atmosferă de insulă de vacanță, atmosfera de mare și munte, de junglă. Iar animalele sălbatice, pot fi un chin pentru jucător.
ASSASSIN S CREED: ROGUE (2014)
de la UBISOFT
Iată, că am ajuns la jocul, pe care eu îl pun pe locul 1. AC ROGUE are, dup părerea mea, cea mai frumoasă poveste, din serie.
ROGUE, ne spune povestea lui Shay Patrick Cormac, care este asasinul care dezertează, și devine templier, după ce grupul de asasini îl pun pe Shay să investigheze niște săpături arheologice, ascunse sub o mănăstire din Lisabona. Shay, activează așa numitul precursor site, și dezlănțuie un cutremur uriaș, ce distruge o bună parte din Lisabona. Atunci Shay ințelege că, așa o putere mare nu este pentru oameni. Dar asasinii nu pot accepta asta, așa că el dezertează, și se duce la templieri, inamicii lor de secole întregi. Shay este un personaj frumos construit, cu o etică morală de excepție, un peronaj care nu a fost înțeles, dar cu toate astea, nu se dă bătut.
AC ROGUE pe mine m-a învățat, că unele lucruri e bine să rămână neatinse, precum că e bine să auzi și versiunea taberei celelalte. Este singurul joc în care templierii nu sunt așa răi decât par.
AC ROGUE mi se pare că are cele mai frumoase elemente vizuale, și un gameplay foarte plăcut, comenzi care te pot încurca, dar care sunt plăcut de descoperit.